Pauză publicitară.

       I.

Ce ciudat mi se pare. . . totul. Ce ciudat mi se pare acum, după atâta amar de vreme să-mi reiau veșnica, nemuritoarea, eterna poziție de scris. Azi, 25 Iunie 2011, a fost o zi bună. Nu am excelat în nimic, ca de obicei, dar a fost o zi dintre acelea care te fac să spui, să respiri ușurat, după ce te pui în pat "viața va deveni mai bună" și reușești să schițezi un zâmbet triumfător. Nu știu, poate că e din cauza melodiei pe care o ascult acum, Rise Against - Make It Stop (September's Children). Asta-mi transmite melodia. Şi mă face să mă simt mai bine, mai liberă atât în acte cât și în gândire. 

Prima dată am vrut să încep cu ceva stupid, ca de exemplu .. mi-am găsit agrafa după lungi, interminabile căutări de 10 minute, fix în locul în care nu m-a bătut gândul să caut. 

Amuzant cum, găsești un lucru cu mult după ce nu îți mai trebuie în locul unde nu te aștepți mai puțin. 

Trebuie să recunosc, faptul că acum stau și scriu se datorează în mare, bunului și prea iubitului meu prieten, pe numele lui adevărat.. Alex. 

                                                             

 Nu vrei să încerci să mori ?

M-am oprit, îmi pierdusem șirul. E mai greu decât am crezut, sau poate mintea-și bate iar joc de mine. 

II.

   

26 Iunie 2011. 

Well, nu va mai exista o parte a IIa pentru că mi s-a terminat pixul. 

                                                                          Noapte bună.