Ruj roşu pentru zile negre.

Nici nu ştiu cine s a îndepărtat primul. Cred că amândoi în acelaşi timp. Nici nu mai vorbeşti cu mine.. nici nu mai ştiu dacă mai trăieşti. Îmi place totuşi să mă amăgesc. Mi ai luat şi ultima speranţă de la o posibilă împăcare. Chestia asta mi face rău. Tu nici nu ştii. Deşi mi e greu.. încerc să trec peste. Exagerez, ai zice. Aşa fac întotdeauna. Şi mi e ciudă.. dar poate că aşa e mai bine. Nu ne.. mă mai hrănesc cu iluzii şi gânduri care oricum nu aveau să se ntâmple. Da. A fost frumos cât a durat. Şi recunosc; mai vreau. Mai vreau să retrăiesc clipele şi sentimentele acelea ce mi dădeau viaţă. Vreau să te văd. Am nevoie să ştiu că m am înşelat şi că toată chestia asta a fost o festă proastă a imaginaţiei mele. Dacă nu ştiam mai bine, aş fi spus că eşti undeva prin Galaţi. M am îndrăgostit de o persoană virtuală. Gata.am spus o. Şi să spun drept, genul ăsta de situaţie nu mi e străin deloc! Dar niciodată nu mă nvăţ minte. Parcă mi place să sufăr. Full circle. Cad şi mă ridic, după care o iau de la capăt. Se spune că din greşeli învățăm dar evident, la mine nu se aplică regula asta. Tu aveai nevoie de ceva.. iar eu de altceva. Tu aveai nevoie de o persoană care să te facă să te simţi mai bine, cineva cu care să râzi, căruia să i împărtășești tot felul de chestii, să i spui ce te doare şi să ţi ridice moralul când acesta era la pământ iar eu de un alt prieten, de o altă persoană virtuală de care să mă ataşez în scurt timp, nemai gândindu mă la consecinţe fiind prea entuziasmată de tine. La început e frumos. Vorbesc şi vorbesc dar nu ajung să mi dau seama când relaţia se rupe, începe să se răcească. Aici, chiar nu mi am dat seama. Şi acum mă mai gândesc la asta. Şi poate.. simțeam doar eu lucrul acela; şi eram dezamăgită când vedeam că nu mi răspunzi cu acelaşi entuziasm. "Doar pentru că simţi asta nu înseamnă că el există." Poate că aşa era şi în cazul nostru. Eu.. mă entuziasmez repede şi ușor de ceva în schimb tu.. tu o iei încet. 
Oricum.. nu mi pare rău, ci bine că te am cunoscut.

Creierul are nevoie de exigen.

Aș vrea să nu mi pese aşa mult de toate chestiile pe care le fac alții. Vreau să nceapă odată școala. Uite o frază pe care nu credeam că o voi spune (scrie) niciodată. Adică nu chiar NICIODATĂ, doar că nu într un viitor prea apropiat. Acum când scriu de mână realizez cât de mult poate afecta pauza asta de trei luni fără scris, doar tastat. Tocmai am omorât o molie. Cred că molie era.. Simt nevoia de a scrie pentru a mă elibera şi de a spune ce mă doare. Şi starea de care dispun ajută mult. Aș vrea să fac un desen dar e prea târziu şi probabil i aşi trezi pe ai mei. Şi ar ieşi urât dacă s ar întâmpla una ca asta. Tocmai am terminat de vorbit cu un tip care cred, adică sigur mi a dat ignor, aşa, din senin. Nu ştiu care să fi fost motivul.. după el să fi fost şi citez, că sunt "caaaamm NAAAŞŞPAA" dar încă nu ştiu la ce s a referit. Ori naaaşşpaa la aspect, ori la caracter. În fine. Şi aici revin la prima frază a postului şi anume: Aş vrea să nu mă las aşa de uşor afectată de toate chestiile pe care le fac alţii care câteodată se dovedesc a fi complet străini. Tocmai am lăsat să mi se vadă indignarea. Zâmbesc. Mă simt mult mai bine acum. Se pare că a avut ceva efect treaba cu eliberarea prin scris. Cred că şi melodia care o ascult acum a avut un rol important în chestia asta. Mor de nerăbdare (bine.şi aici exagerez) dar vreau să o cunosc odată pe noua profesoară de engleză.. şi să încep orele de psihologie. Poate dacă voi continua să scriu multe chestii, care oricum.. nu încălzesc pe nimeni, voi reuşi şi eu să adorm odată. Am făcut destul timp pauză; a început să bată vântul pe aici. Vreau să merg în decembrie la Bucureşti la concertul lui Yann! Am crezut că am renunţat la ideea asta şi că m am resemnat deja la gândul că părinţii mei nu mă vor lăsa să merg dar tot o țin pe a mea. Ajungi să te saturi/plictiseşti de atâta milogit când vezi că, chiar nu funcţionează încât ajungi să te împaci cu ideea că nu o să se ntâmple ce ai vrut tu. După ce trece o perioadă de timp şi vezi că încet-încet se apropie data evenimentului, ajungi din nou să te gândeşti că ce tare şi ce frumos va fi şi ţi încerci din nou norocul cu milogitul. Şi speri ca de data asta să funcționeze! Cred că mi am găsit formaţia de suflet. Adică.. m am ales cu o nouă obsesie muzicală pe luna asta. Mă voi băga acum în pat, dar parcă văd că mă voi trezi peste un sfert de oră că mai vreau să scriu ceva. Aşa pățesc mereu. 

 "Întotdeauna voi iubi ce nu voi avea niciodată şi întotdeauna voi trăi în regretele mele."