A fost o fază, m ai demult.. cei drept cam penibilă căruia i se putea întâmpla oricui (care se dă pe skate). Mă dau pe scândură din septembrie, 2008. (asta i aşa, ca o paranteză). Acum am lasat o mai moale, probabil din cauză că nu prea sunt free. Sunt la arte şi asta mi ocupă tot timpul. Bineînţeles, pot găsi nşpe mii de scuze pentru chestia asta, da' să trecem peste. ăăă.. (asta se întâmpla pe la început, când eram încă novice într ale skate ului) mergeam eu hepi că am învăţat cum să mă dau aşa, ca la carte şi mai eram cu o prietenă (mai înaintată decât mine cei drept şi mai pricepută la scame) Damaris, care mi e şi colegă de clasă (detalii...) şi cum spuneam.. mergeam eu hepi pe strada Ursului, şi numa mi se opreşte scândură într o pietricică şi bag o trântă de toată frumuseţea vreo 2 m în faţă direct în cap. Faţa mi a amortizat căderea. Bine, important e că "mi am făcut intrarea". Ieşeau vreo 20 de băieti, care probabil veneau de la antrenamente, şi na.. eu picată ca din avion, jumătate prăfuită jumătate curată, s au uitat flăcăii la mine ca la felu' nouă. Am inceput să râd, bineinţeles după ce am zis "Auu." şi m am ridicat frumos, am luat skate u în mână şi am început să alerg după Damaris, care era la vreo 3 mile distanţă de mine. Prima dată vroiam să i zic la unu care era foarte şocat de cele întâmplate "riscu' meseriei." dar mi.am văzut de treabă. A, şi mai erau vreo două, trei specimene pe partea cealaltă a străzii care văzând că ies flăcăii au început să se aranjeze, fâţâie pe acolo. Da.. ghinion. Erau prea ocupaţi să mă admire, că să se uite şi altundeva. Când am ajuns o pe Damaris, era şi ea mirată de faptul că hainele îmi erau foarte secsi. A inceput să râdă şi a zis "deaia toată lumea se uita în partea aia.. =)) " ăă, da.. Probabil. Şi ne.am continuat drumul, eu ştergându mă de praf şi ea, povestiind de nu ştiu ce chestii. Fiecare cu ce l doare. Bine, toată lumea se uita la mine de parcă aş fi căzut din avion, da aia i partea II.a. A fost.. cum să spun.. altcineva, probabil care ar fi fost în locul meu şi fată, ar fi început să plângă sau să spună "O nu! Mi am rupt o unghie!!". Cei drept mi am rupt mai mult de o unghie, dar cum mie puţin îmi pasă de chestiile astea, n am murit. A fost o zi faină!
vineri, octombrie 9
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 ...:
Trimiteți un comentariu