Emoţii ?

Hm. Îmi era teamă că dacă mi voi schimba melodia, mi se va schimba şi starea de spirit. Şi aveam nevoie de starea aia. E incredibil cum, într o fracţiune de secundă, poţi trece cu uşurinţă de la o stare la alta doar schimbând o melodie. Am parte des de obsesii muzicale care vin şi pleacă, rar alea care şi rămân. La fiecare sfârșit de lună sau mai degrabă, săptămână mă trezesc cu o nouă formaţie pe post de obsesie muzicală. De aceea nu voi avea niciodată o formaţie preferată. Pentru că niciodată nu mă voi putea hotărâ care mi place cel mai mult. Placebo. Asta a fost cea mai recentă. A ţinut mult, mai mult decât de obicei. Deveneam mai dependentă pe zi ce trece. Aveam doar un album de la ei şi doar ăla îl ascultam. Fiecare moment frumos din viaţa mea are lângă el şi trupa după care eram înnebunită în acea perioadă. Nu ştiu dacă ceea ce scriu eu acum are vreo logică pentru voi, dar pentru mine are. Fără muzică aş fi moartă. E incredibil cum poţi asculta o melodie de şapte sute de ori fără să te saturi de ea. Şi dacă peste doi ani de atunci mai simţi acea emoţie, acea senzaţie de parcă ţi vine să plângi de fericire când o auzi, te emoţionezi, gândindu te cât de perfectă poate fi melodia, atunci ştii că nu a fost doar o melodie din acelea care trec prin viaţa ta ca trenurile în gară. A avut semnificaţie pentru tine. Are semnificaţie pentru tine. Muzica e cel mai frumos lucru din câte există. Poate după dragoste.